Moto: Ma pot gandi la “ceva” sau la “altceva”, gandindu-ma
totodata pe mine insumi.
Ieri mergeam cu
autobuzul si langa mine era un tip care avea o geanta mare langa el,nu la
picioare ci in spatiul de trecere dintre scaune. Un alt tip ( de pe culoar) in
apropierea statiei s-a aplecat,si… cu un aer cat se poate de firesc a luat geanta cea mare( care nu era a lui ci
era a omului de pe scaunul de langa mine) si a dat sa coboare cu ea. Noroc ca
autobuzul nu apucase sa inchida usile si a plece….“Atentia”
este
un aspect natural al vietii constiente in sinele ei de propria sa existenta…. Pisicii
nu-i este chiar asa de usor sa prinda vrabia…Constienta asupra “atentiei
proprii”este insa o abilitate specific umana care tine de tripla natura a
omului daca avem in vedere si ce este omul pentru el
insusi in sinea lui (?)…ceva de genul un duh acum-aici in carne si
oase,inzestrat cu “spirit de observatie” propriu /personal.
Prin asta am vrut sa zic ca, atat vrabia cat si pisica vanatoare sunt
inzestrate cu “atentie” ( ca ceva de la sine
inteles) dar nu cauta in sinea lor sa si-o constientizeze in vreun fel
ca sa si-o foloseasca mai bine . Am zis “tripla”…(natura umana)…dar daca vrei
sa mai adaugi ceva ar mai fi…destule. Anyway…faptul ca fiinta
umana isi poate constientiza “atentia” proprie tine de natura sa
spirituala. Inainte de a ne gandi “cum” sa ne orientam atentia ( fiecare
din noi in sinea noastra) si “de ce”( la un moment dat) am zis ca n-ar strica
sa ne-o constientizam. Este unul din numeroasele bunuri de natura spirituala
care isvorasc din “sine” si pe care omul si l-ar putea folosi intr-un mod
constient prin harul dat de Creatorul sau viu. (-harul se refera la a-ti
constientiza propria atentie-)…. Faptul ca, daca nu “in viata”, atunci cel putin “ in sinea” unui
om lucrurile
se intampla-sau nu- (si) functie de cata atentie ( importanta) le da/ sau nu-
omul in sinea lui la un moment dat* este o chestiune pe care o las la
latitudinea cititorului. (eu nu am constientizat suficient de bine acest lucru /
ma depaseste,…dar stiu ca “asa este*”.
Asta am filmat acum vreo 2 zile dar nu stiu sa comentez
hai sa incerc totusi…”pamantul este rotund”,…asadar…noi toti
suntem in ceruri,…ca si Tatal Nostru numai ca am pierdut de un timp contactul
cu EL ( Creatorul cerurilor ,…scl / si asta ar putea fi “traducerea corecta” a faptului ca am fost "izgoniti din rai “…) Acum
cautam sa-l restabilim (contactul cu Dumnezeu, Tatal nostru) : Asta nu se poate face pana ce nu “ne
restabilim” noi insine. Unii zic ca “ne recuperam”... Tot ce se poate. Se poate si ca raiul sa
se simta din nou pe Pamant…cat de curand,de indata ce va trece iadul. Dupa
toate aparentele suntem in tranzit,..dar..Unii sunt de parere ca : ”acasa” revine
pe Pamant. Altii sunt de parere ca fara suferinta (conflict) nu poate fi vorba
de “creatie”. Ori noi suntem pe punctul
de a crea spatii noi in timpuri noi in Universul ( constiinta) care se extinde.
Daca ar fi numai “o mica confuzie” tot ar fi bine. Dar mie mi se pare ca nu e
numai “o mica confuzie” . Noroc ca oamenii se roaga fiecare unde, cand si Cui
s-au obisnuit ei ( fiecare) sa se roage in tot ce-a fost pana acum, de la
inceputul tuturor inceputurilor. Si noroc ca Dumnezeu este Milostiv. Eu daca as putea sa nu mai cred in EL n-as mai crede. Dar n-am cum sa nu mai cred in EL atata timp cat imi dau seama de mine insumi, in sinea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu